De ce suntem gelosi?, Gelozia nu este iubire?

Gelozia este unul dintre cele mai discutate subiecte in ziua de astazi.
“Gelozia este un lucru teribil; seamănă cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenţa lui şi triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionată a egoismului, exaltarea eu-lui, exigent, vanitos, care nu poate să se uite şi să se subordoneze.”Henri-Frederic Amiel
Gelozia este un simţământ egoist. Ea este patima în temerea ce are cineva de a vedea pe altul posedând obiectul pe care îl doreşte. Către aceasta ea este cealaltă fază a amorului: totdeauna este în proporţie cu dânsul.Dimitrie Bolintineanu
Gelozia poate fi normală sau mai bine zis, cu funcţie adaptativă, atâta vreme cât produce efecte benefice asupra cuplului şi a partenerilor ca indivizi sau poate fi anormală, iar aici ne referim mai ales la gelozia morbidă, patologică.

Gelozia poate fi considerată adaptativă când produce un semnal de alarmă asupra partenerilor, care îşi vor schimba atitudinea şi comportamentele în beneficiul cuplului. Astfel, un partener care simte că celălalt preferă compania altor oameni pentru a întreprinde anumite activităţi, ar putea încerca să participe la acele activităţi la care era absent până atunci, cei doi ajungând astfel că petreacă mai mult timp împreună şi deci, să elimine pericolul unei despărţiri. Pentru unele persoane, gelozia naivă a partenerilor este chiar o dovadă de dragoste din partea acestora, astfel încât ele primesc confirmarea că sunt apreciaţi şi doriţi de partener.
Manualul de diagnostic al tulburărilor mentale (DSM IV) surprinde gelozia în cadrul tulburări delirante, atunci când “tema centrală a delirului persoanei o constituie faptul că soţul sau soţia sau amanta/ amanul este infidel/ă. La această convingere se ajunge fără cauză cuvenită şi se bazează pe inferenţe incorecte susţinute cu mici fărâme de probe care sunt colectate şi utilizate spre a justifica delirul. Individul cu delir îşi confruntă de regulă partenerul şi încearcă să intervină în presupusa infidelitate (restrânge autonomia partenerului, îl urmăreşte în secret, investighează presupusul amant sau amantă, îşi atacă partenerul).”

Psihiatrii australieni Gordon Parker şi Elaine Barrett sugerează că gelozia morbidă ar fi o formă a personalităţii de tip obsesiv- compulsiv şi argumentează prin faptul că au obţinut rezultate bune în tratamentul geloziei morbide cu aceleaşi substanţe ce dau rezultate bun şi în cazul tulburării obsesiv- compulsive.
O forma de paranoia ?
„Se considera ca gelozia devine patologica atunci cand o persoana se manifesta atat impotriva celor din jurul sau, cat si impotriva sa”, . „De foarte multe ori, «gelosii» interpreteaza negativ comportamentul partenerului si trag concluzii catastrofale. Ei pornesc intr-o adevarata vanatoare de indicii care sa le confirme proiectia“. De aici pana la o forma de paranoia din pacate nu mai e mult. „In terapie se identifica drept cauza a geloziei gandurile irationale de genul «nu pot suporta sa stiu ca ea/el …» Aceste scheme absolutiste si rigide contribuie la generarea problemelor emotionale si comportamentale“,
Niciun partener nu are, singur, mijloacele de a-l ajuta pe cel gelos sa iasa din scenariul sau obsesional. Nelinistea lui ramane incontrolabila, obsedanta si, mai ales, progresiva. Dupa ce a trecut si ea printr-o psihoterapie, Patricia C., de 39 de ani, a ajuns sa divorteze de sotul ei prea gelos. „Pentru a evita certurile, am rupt legaturile cu toti prietenii, pana in ziua in care mi-am dat seama ca nu mai indrazneam sa fac nimic. Eram in pragul depresiei.“

Cand victima celui gelos ajunge sa nu mai vada pe nimeni, se intampla ca acesta sa devina gelos chiar pe gandurile ei. Terapia comportamentala ii permite gelosului sa devina constient de ceea ce este excesiv in felul lui de a rationa si actiona. „O metoda care a imbunatatit simtitor evolutia este metoda orarului“, . „Adica i se acorda pacientului un interval orar in care are dreptul sa discute cu partenerul despre aceasta problema.
Tehnicile de restructurare cognitiva vizeaza disputarea gandurilor absurde si nerealiste prin intrebari logice, pragmatice. Scopul terapiei este acela de a-l face pe client sa constientizeze automatismele cognitive irationale pe care le aplica comportamentului partenerului. Sa-si inlocuiasca cerintele absurde de tipul «trebuie sa ma iubeasca» cu ganduri rationale. In acest mod va intelege ca toate actiunile si sentimentele sunt corelate.“ Pentru a scapa de aceste ganduri rele – specialistii vorbesc de «disonante cognitive», cel gelos trebuie, mai intai, sa inteleaga ce se ascunde in spatele lor. E ceea ce unele terapii, si mai ales psihanaliza, incearca sa reveleze, interesandu-se de trecutul celui gelos, de cauzele acestui tip de pattern.
Dependenta afectiva?
Timp de 20 de ani, M.A, a trait o gelozie feroce, pana in momentul in care s-a hotarat sa ape¬leze la specialisti. Dupa mai multe sedinte de terapie a putut scapa de obsesia sa: „Am putut intelege sursa geloziei me¬le: am fost crescut doar de mama… Intr-o zi, tata a reaparut, brutal, pentru a-mi «fura» afectiunea ei“. De atunci, fiecare barbat care se apropia prea tare de femeile pe care le iubea M prelua, inconstient, rolul acestui „hot“ de dragoste.
Gelozia tine mai intai de dorinta de a-l poseda pe celalalt. Gelosul nu vrea ca celalalt sa-i scape. In spatele acestei dorinte de posesie se ascunde o stare de dependenta afectiva. „Cand sotul meu incerca sa-si justifice crizele de gelozie, imi repeta ca nu va putea trai niciodata fara mine, ca ideea de a fi singur il teroriza“, marturiseste I… Munca terapeutului consta, in acest caz, in a-l scoate pe cel gelos din aceasta relatie fuzionala, inducandu-i principiile autonomiei.
Ai incredere in tine insuti
„In cele mai multe cazuri, lipsa increderii in sine are legatura cu declansarea geloziei. O stima de sine scazuta antreneaza teama ca odata cu pierderea partenerului constructia unei viitoare relatii este pusa in dificultate”,
„Neincrederea in propriile calitati, accentuarea complexelor legate de aspectul fizic, teama de esec, frica de schimbare si de nou sunt insotite de idealizarea relatiei si idolatrizarea partenerului“.
O munca asupra stimei de sine se dovedeste necesara. Daca gelosul nu se simte bine fara celalalt sau se crede amenintat sa-l piarda in favoarea unei a treia persoane, aceasta se intampla pentru ca el se subestimeaza. Se gandeste ca nu e demn de afectiunea pe care-o primeste. A invata sa ai incredere in propria persoana pentru a avea incredere in celalalt este un proces, ce poate dura unul, doi sau chiar trei ani.
I.L….„Nu te vindeci de gelozie, dar inveti cum sa o stapanesti.” Acest fost gelos si obis¬nuit cu rupturile traieste cu aceeasi femeie de aproape 15 ani. „Ea tocmai s-a inscris la un curs de germana. Altadata, reflexul meu ar fi fost sa o intreb cu cine a vorbit si da¬ca la curs sunt inscrisi multi barbati. Azi, pentru ca am inteles de unde vine problema, nu o mai iau atat de tragic. Nu e intotdeauna usor, dar, in orice caz, gelozia nu ne mai strica viata.“
Femeia sau barbatul: cine e mai gelos?
Studiile au aratat ca gelozia este un sentiment intalnit atat la femei, cat si la barbati. In ceea ce priveste frecventa si intensitatea geloziei, ambele sexe sunt la egalitate.Cauzele sunt diferite „La femei, gelozia provine dintr-o cunoastere superficiala a partenerului, determinata si de ideea ca barbatul este un vesnic cuceritor. Gelozia feminina are o structura paranoica. La barbati gelozia este provocata de orgoliu. Ei nu pot tolera sa fie «facuti de rusine». Se poate concluziona ca femeile au, poate, mai multe manifestari de gelozie, dar geloziile patologice sunt, cu siguranta, mai puternice in manifestari comportamentale si emotionale la barbati“.